Curmatura Builei – Parcul National Buila-Vanturarita

Ne-am inceput drumul catre Curmatura Builei, din satul Barbatesti, judetul Valcea.
Prima parte a traseului, este la fel ca cel spre Schitul Patrunsa.

Traseu nostru spre Curmatura Builei

De la casa calugarului, noi am continuat drumul prin partea de jos, nu am urcat spre Patrunsa.
De aici, am incercat sa gasim traseul cu marcaj:

Trebuia sa fie usor, dar nu a fost asa.

Am sa explic ce am gresit si pentru altii, sa nu faca la fel ca noi.

Mergand pe traseul cu cruce albastra, am ajuns la un moment dat, la rascrucea celor doua rauri.
De aici, am vazut marcajele pe copaci care erau pe partea stanga.
Ne-am tinut dupa ele vreo 50 de metri si au disparut.

Aici am facut greseala.

Daca am mai fi mers vreo 100-150 de metri in fata, vedeam mare si frumos urmatorul marcaj cruce albastra, dar cand nu am mai gasit semnul, am scos telefonul si am intrat pe traseul GPX.

Nici traseul de GPS ale celor de la Buila-Vanturarita nu este 100% corect.
Este o mica greseala in coordonate si am sa pun mai jos o poza, iar cei care merg spre Curmatura Builei pe aici, trebuie sa urmeze linia albastra trasata de mine – prin cele doua poienite.

Pe telefon, ne arata ca suntem pe langa traseul normal si ca trebuia sa mergem in dreapta.
Dar intre noi si linia traseului pe mobil, erau niste dealuri impadurite.
Asa ca n-am stat pe ganduri fiind foarte entuziasmati si am inceput sa ne cataram in ideea ca vom ajunge in 10 minute pe drumul cel bun.

Am urcat un deal si pe al doilea pana in cel mai inalt punct. Ne-am dat repede seama ca tot nu suntem unde trebuie, asa ca am inceput sa coboram pana langa rau, pe cealalta parte, adica pe dreapta.

Dupa o ora de ratacit prin padure pe dealuri, am mai ratacit o ora pe albia raului, traversand toti copacii care erau cazuti, pana cand am gasit semnul:

Eram deja foarte nervos si nu mi-am dat seama ca acel semn reprezenta defapt limita Parcului National Buila-Vanturarita.

Am decis sa ne intoarcem

Pentru ca obosisem sa ne cataram peste copaci, ne-am intors pana la inceputul traseului, unde am vazut ultima data marcajul cu crucea albastra.

Am luat o pauza, timp in care ne-am odihnit si ne-am hidratat si am decis sa mai incercam o data sa vedem daca reusim sa gasim marcajul bun si surpriza a venit foarte repede.
La aproximativ 150 de metri de unde am inceput sa ne cataram ca nebunii, am gasiti crucea albastra.

De aici drumul pana in Curmatura Builei, a decurs ca un traseu montan normal, cu multa transpiratie, dureri de picioare dar si cu satisfactia maxima atunci cand am ajuns aproximativ unde ne-am propus.

Traseul spre Curmatura Builei, este foarte bine marcat, potecile sunt vizibile si este plin de oameni.
Majoritatea persoanelor pe care le-am vazut, au urcat pe Patrunsa, nu pe Valea Otasau – Tucla, pe unde am mers noi.

Curmatura Builei

Ultimele sute de metri spre Curmatura Builei, sunt mult mai dificile fata de restul traseului. Iti solicita mult mai mult corpul, in special picioarele.
Lucrul asta nu trebuie sa sperie pe nimeni, ne-am intalnit si cu copii, care erau in compania unui ghid turistic.

Un minim de echipament

Nu recomand sa faceti Curmatura, fara un minim de echipament, in special o pereche de bocanci de munte.
Sa aveti la voi haine mai groase.
Chiar daca jos temperatura a fost perfecta, acolo sus vantul si frigul ne-au facut probleme.

Apa

Sa aveti la voi si apa mai multa, pentru ca nu am gasit decat un izvor de jos si pana sus.

Clipul cu prezentarea completa a traseului Curmatura Builei.
ARDAtotal YouTube: